10 Ciudatenii inexplicabile

M-am gandit sa expun aici cateva din marile mistere evidente peste care oamenii trec pur si simplu fara sa-si lase macar privirea si sa lase o urma de indoiala in privinta a tot ceea ce ne este servit ca fiind minunat si "pur si simplu adevarul" totusi apar mereu si mereu chestii care nu isi gasesc locul in istoria servita unele dintre ele sunt efectiv incredibile prin precizia lor cat si prin marimea lor raportat la nivelul civilizatiei timpului caruia ii apartine exista si anumite obiecte al caror timp ...nu mai poate fi inteles si acceptat de o gandire conventionala

1. COMPUTERUL ANTIKYTHERA, un procesor de 2.085 de ani

macanismul antikytera sub raze X

In anul 1900, resturile unui bizar instrument mecanic au fost recuperate de pe epava unei corabii antice, esuata la cativa kilometri de insula Creta. Artefactul consta intr-un complicat sistem de roti de bronz (trei s-au pastrat pana astazi) si cadrane de sticla fixate intr-un cadru de lemn. Analiza cu raze X a relevat faptul ca instrumentul fusese creat in anul 80 i.Hr., iar reconstituirea sa i-a dezvaluit functionalitatea – aceea de veritabil „computer“ astronomic, care putea indica, in functie de ora si de zi, pozitia exacta a Soarelui, a Lunii si a tuturor planetelor din sistemul solar. Desi se stie ca grecii erau buni astronomi, nici o informatie de ordin istoric pastrata de la ei nu semnaleaza existenta unei masinarii atat de sofisticate.

 

surse:

http://misterele-terrei.blogspot.com/2009/02/mistere-inexplicabile-ale-terrei.html

http://www.antikythera-mechanism.gr/project/publications/nature-2006

http://www.xtekxray.com/applications/antikythera_images.html

http://www.nature.com/nature/journal/v444/n7119/full/444534a.html

2.Avioanele antice 

a) Avionul egiptean.

modelul curburii aripilor "pasarii"

 In anul 1898, intr-un mormant din Saqqara, Egipt, un explorator descoperea o ciudata macheta din lemn a unui obiect cu aripi. Cum la acea vreme avionul nu fusese inventat, cercetatorii au considerat artefactul drept reprezentarea unei pasari si l-au facut „uitat“ intr-un muzeu din Cairo. In 1972, arheologul Kalil Messiha a dat intamplator peste macheta si a ramas socat de formele sale aerodinamice si de curbura aripilor, identica celei a unui avion Concorde. In plus, Messiha a facut legatura intre aceasta macheta si mai multe schite ciudate descoperite tot la Saqqara, ajungand la concluzia ca egiptenii planuiau, inca din secolul al II-lea i.Hr., construirea unui obiect zburator.

macheta unui apart de zbor

b) Avioanele precolumbiene 

Principalele obiecte de cult analizate au fost două reprezentări ale unor insecte extrem de ciudate. Una data din secolul II î.H. şi venea din cultura egipteană şi cealaltă din secolul XV, şi era creaţia civilizaţiei precolumbiene.
Şocant e faptul că dincolo de distanţa temporală uriaşă dintre cele două obiecte, exista şi ruptura geografică, ce separa cele două civilizaţii. Abia în 1994, trei cercetători germani aveau să facă lumină.
Algund Eenboom, Peter Belting şi Conrad Lubbers reuşesc să construiască un aparat de zbor respectând la perfecţie proporţiile celor două figurine în formă de insecte. Marea surpriză a fost că aparatul construit la o scară de 100 la 1, faţă de original, s-a desprins uşor de la sol şi a zburat.
Mai mult decât atât, dincolo de faptul că au reuşit să demonstreze că nu era o insectă, ci prototipul unui aparat de zbor, cei trei au construit un avion în mărime naturală pe care l-au botezat “BBL”.
Reuşita lor a ridicat un mare semn de întrebare în lumea ştiinţifică. Aveau precolumbienii cunoştinţe solide în aeronautică? Acest lucru a fost confirmat, de altfel, de precizia proporţiilor “insectei”. Şi dacă într-adevăr ştiau, au reuşit ei vreodată să zboare, cu mult timp înainte ca europenii să ajungă pe continent?

Surse:
http://romaniastiri.blogspot.com/2008/03/avioanele-precolumbienilor.html
http://www.2atoms.com/weird/ancient/plane.htm
http://misterele-terrei.blogspot.com/2009/02/mistere-inexplicabile-ale-terrei.html

3. Ciocanul Londonez

Ciocanul londonez-un ciocan care nu se incadreaza in istorie

Acest ciocan din fier cu coada de lemn a fost descoperit de arheologii britanici in 1936, pe un santier arheologic de la marginea Londrei. Unealta era incastrata intr-o roca veche de 400 de milioane de ani, iar testele efectuate asupra sa au relevat faptul ca a fost faurita in urma cu 500 de milioane de ani. De mentionat ca fierul ciocanului este mult mai pur decat oricare alt fier produs prin tehnologiile moderne.
4 . Craniul de cristal -Mitchell-Hedges

Craniu de cristal-Mitchell-Hedges

Craniul a fost analizat de multi cercetatori, istorici si chiar specialisti in cristale, care nu s-au sfiit sa sustina ca obiectul isi schimba culoarea, se abureste usor, existand si momente in care in interiorul sau se pot vedea imagini cu munti si temple. De asemenea, unii dintre acestia au marturisit ca artefactul scoate sunete ciudate si poate vindeca boli. Craniul, ramas in posesia Annei Mitchell-Hedges, a fost expus in continuare. Fiica a sustinut pana la finalul vietii varianta tatalui sau, fiind convinsa de faptul ca obiectul avea puteri miraculoase. Cu o greutate de 6 kilograme, acesta parea imposibil de executat de o mana umana, mai ales ca perioada in care se presupunea ca fusese fabricat era lipsita de mijloacele necesare unei astfel de executii minutioase. In anul 1970, un studiu amanuntit a fost realizat in laboratoarele Hewlett-Packard. Concluziile cercetatorilor nu aveau sa ridice deloc valul misterios in care craniul se invelise. Din contra, incertitudinile asupra modului in care a fost creat aveau sa creasca. Cel mai curios lucru legat de acest craniu era faptul ca a fost sculptat impotriva axei cristalului. Cu o duritate de 7 pe scara Mohs, acesta era imposibil de curbat in lipsa uneltelor dure moderne facute din diamant sau rubin, necunoscute pe vremea mayasilor. O alta varianta era ca acesta fusese expus eroziunii nisipului timp de 300 de ani, insa nici aceasta nu parea sa prezinte o prea mare credibilitate.De adaugat acesta este singurul craniu de cristal cu mandibula detasabila.

Surse:
http://sursax.blogspot.com/2010/08/craniile-de-cristal-obiectele.html
http://misterele-terrei.blogspot.com/2009/02/mistere-inexplicabile-ale-terrei.html 


5.Harta lui  Piri Re’is

coasta antarcticii fara gheata

coasta americii de sud

harta europei a lui Piri Re’is

harta antarcticii fara gheata

Piri Re’is a fost un marinar turc care, in 1513, a desenat o harta a Africii, a Americilor si a Antarcticii. In 1929, cand a fost regasita, harta turcului a facut mare valva: oficial, Antarctica fusese descoperita abia in 1818. Ceea ce este si mai bizar la aceasta harta este faptul ca Piri Re’is – dupa cum dovedesc reconstituiri de ultima ora – a cartografiat fidel Antarctica asa cum arata aceasta inainte de a fi acoperita de zapada. Mai precis, in urma cu 6.000 de ani.
  

6.Desenele de la Nazca

 Desenele au fost descoperite in anul 1930, cand aviatia SUA a inaugurat doua linii comerciale care survolau pampa peruana. Se pare ca acestea au fost realizate in perioada de inflorire a civilizatiei Nazca (300 i.Hr. - 600 d.Hr). Acoperind o suprafata de 450 de kilometri patrati, desenele de la Nazca infatiseaza diverse plante si animale. Cele mai mari reprezentari ajung la 200 de metri lungime. Printre acestea, apar si unele figuri ciudate, numite de cercetatori geoglife. In vreme ce comunitatea stiintifica este rezervata in privinta utilizarii geoglifelor, unii entuziasti afirma ca ele ar fi harti astronomice sau puncte de reper pentru OZN-uri (teorie speculata si in filmul “Semne” din 2002). Indiferent la ce au folosit, desenele de la Nazca n-ar fi putut fi realizate decat printr-o coordonare venita de foarte sus, cel mai probabil din balon (care, la vremea respectiva, evident, nu era „inventat“). Vezi articolul Pietrele ica

7.Nan Madol misterioasa asezare de pe un recif de corali

Datarea cu carbon-14 arata ca orasul Nan Madol a fost construit intre anii 200 i.Hr.- 800 d.Hr. sau cel putin atunci a fost locuita , pe un recif de corali din Micronezia, din aproximativ 250 milioane de tone de blocuri bazaltice. Asezarea se intindea pe o suprafata de aproximativ 18 kilometri patrati si era formata din peste 100 de insulite artificiale unite prin viaducte. Nimeni nu poate explica felul cum au fost transportate acolo blocurile de bazalt si nici cum a fost construit orasul. Pentru ridicarea lui Nan Madol, azi ar fi nevoie de zeci de macarale gigantice. Observ construirea pe principiul diversitatii dimensiunii "granulatiei" agregatelor adica cat mai diferite marimile pietrelor cu atat mai rezistenta constructia.
 
Surse:
http://www.artehistoria.jcyl.es/civilizaciones/obras/27309.htm
http://www.taotaotasi.com/2009/02/barack-obama-visits-nan-madol.html

 8. Zidurile  Sacsayhuaman precizie incasa de secol XXI
 3 ziduri concentrice, lungi de 360 de metri si inalte de sase, au fost construite, in secolul al XVI-lea, in jurul fortaretei incase Sacsayhuaman din Cuzco, Peru. Ele au fost ridicate din imensi bolovani de calcar, cantarind aproximativ 300 de tone fiecare. Incasii nu au folosit mortar pentru a fixa bolovanii, dar acestia sunt atat de bine asezati unul peste altul, incat nu se poate strecura intre ei nici macar o lama de cutit. Cum au reusit incasii sa construiasca un asemenea ansamblu cu tehnologiile secolului al XVI-lea ramane un mister.

9. Urme imposibile
Atat arheologii, cat si paleontologii sau chiar simplii amatori, au descoperit urme de dinozauri incrustate in piatra. Astfel de urme s-au format de-a lungul milioanelor sau zecilor de milioane de ani, dupa ce uriasele animale ar fi calcat pe un sol moale care, cu timpul, s-a solidificat transformandu-se in piatra. Nimic neobisnuit pana acum cu privire la acest proces natural. Misterul apare odata cu descoperirea in mai multe site-uri arheologice a urmelor de dinozauri alaturi de... urme umane. Cel mai renumit sit este Paluxy, sit aflat in apropiere de Glen Rose, Texas, Statele Unite ale Americii. Aici, alaturi de urme vechi de aproape 100 de milioane de ani ale dinozaurilor se regasesc urme cat se poate de clare ale unui om. Controversele sunt cu atat mai aprinse cu cat, din datele pe care le detinem, este imposibil ca un om sa fi trait in perioada uriaselor reptile dinozauriene. In fapt, oamenii au aparut acum circa 200.000 de ani, pe cand ultimii dinozauri si-au dat sfarsitul in urma cu aproape 65 de milioane de ani. Si totusi, cum se pot explica astfel de urme? Ei bine, oamenii de stiinta nici nu vor sa discute posibilitatea autenticitatii unei astfel de coexistente umano-dinozauriene. Ei considera totul o farsa bine pusa la punct, si asta in ciuda faptul ca urme identice au fost descoperite si in siturile de la Antelope Spring, Nevada si Stinnet, Texas.


10.  Amfibieni vii inchisi in piatra

Pana in prezent au fost documentate peste 90 de cazuri din toata lumea, in care amfibieni vii au fost descoperiti in carcase ermetice de carbune sau piatra. In peste 40 dintre ele a fost vorba de broaste sau mormoloci. Cercetatorii care au documentat cazurile respective sustin ca batracienii erau acoperiti de mucus si capatasera o culoare alba a pielii, asta ca o reactie a privarii de lumina. Ceea ce este de-a dreptul socant este faptul ca animalele, odata intrate in contact cu aerul, au revenit la viata, chiar daca pentru scurt timp. In majoritatea cazurilor, subiectii au decedat in decurs de 24 - 72 de ore, desi exista mentiuni despre exceptii in care animalele au supravietuit pe termen nelimitat.
In mod logic, este imposibil ca un organism viu, mai ales cand implica o vertebrata, sa poata supravietui mii sau chiar milioane de ani - atat cat este nevoie pentru formarea unei roci - privat de oxigen, hrana si apa, intr-o carapace ermetica de piatra sau carbune. O posibila explicatie ar fi aceea conform careia amfibienii isi pot incetini functiile organismului atat de mult, incat sa poate supravietui luni de zile fara elementele necesare vietii. In plus, aceiasi amfibieni ar fi trebuit sa patrunda intr-un anume tip de mal, capabil sa se solidifice rapid, mai ales in contact cu o apa puternic mineralizata. Si totusi, nu toate cazurile intalnite implinesc aceste conditii. Cert este ca fenomenul este mult mai comun decat ne-am putea inchipui...


 Surse : www.Descopera.ro
http://misterele-terrei.blogspot.com/2009/02/mistere-inexplicabile-ale-terrei.html

Cvasicristalele-Cristalele imposibile

Cristalele imposibile care i-au uimit pe oamenii de ştiinţăMai multe cristale despre care se credea că nu pot fi întâlnite pe Terra îşi au originile în spaţiu, au stabilit cercetătorii americaniPână în urmă cu doi ani, cvasicristalele, structuri cristaline cu o structură complexă, fuseseră obţinute doar în laboratoare. Apoi geologii au descoperit cvasicristale în munţii Koryak din Rusia, spre suprprinderea comunităţii ştiinţifice internaţionale.Cvasicristalele au fost descrise pentru prima oară în anii '80, de către cercetătorul israelian Daniel Schehtman, care a fost distins cu Premiul Nobel în 2011 pentru descoperirea sa, scrie bbc.co.uk.Cvasicristalele au fost considerate multă vreme imposibile, pentru că încalcă regulile de simetrie întâlnite la structurile cristaline tradiţionale. De asemenea, cvasicristalele prezintă proprietăţi fizice şi electrice diferite de cele întâlnite la alte structuri cristaline.Ulterior, în 2009, s-a descoperit că cvasicristalele pot rămâne stabile în condiţii terestre. Cvasicristalele au fost descoperite într-un mineral (un aliaj de aluminiu, cupru şi fier) prelevat din munţii Koryak din Rusia. Formarea lor a rămas însă în continuare un mister. Acum, oamenii de ştiinţă de la Princeton susţin că experimentele arată că cvasicristalele descoperite în Munţii Koryak sunt de origine extraterestră.

Ce sunt cvasicristalele de fapt ? 

O simetrie de ordin 5 total incompatibila cu cunostintele stiintifice ale epocii, potrivit carora cristalele nu puteau admite decat simetrii de ordinul 2, 3, 4 sau 6, fara a crea un imposibil haos al atomilor, a explicat miercuri presei Sven Liden, membru al Comitetului Nobel pentru chimie.

Descoperirea cercetatorului israelian, pe atunci detasat la un laborator american, a suscitat neintelegere si chiar respingere in randul colegilor lui, pana la punctul de a i se cere demisia din laborator.

Directorul laboratorului a mers pana acolo incat i-a intins un manual de cristalografie, sugerandu-i sa-l studieze atent, isi aminteste cercetatorul israelian.

"I-am raspuns: 'Nu am nevoie sa-l citesc, predau acest manual, stiu ca este imposibil, dar este acolo, in fata mea'", explica cercetatorul.

Laureatul premiului Nobel 2011 povesteste, intr-un interviu acordat in 2010, modul in care a fost exclus din grupul de cercetatori de conducatorul acestuia dupa ce si-a anuntat descoperirea (minutul 6,05).

Dodecahedral single grain Ho-Mg-Zn quasicrystal grown by the flux tube technique [FIPC+98, FCPC+99].

"M-a expulzat din grupul lui. Mi-a spus esti o rusine pentru acest grup, nu pot suporta aceasta rusine si mi-a cerut sa parasesc grupul. Si am parasit grupul. Era un prieten bun al meu, dar nu a putut suporta ca oamenii sa-si spuna ca aceasta prostie venea din grupul lui", spune Daniel Shechtman.

"Cativa ani am fost singur, am fost ridiculizat, am fost tratat rau de colegii mei", adauga el.

Unul dintre criticii cei mai virulenti ai acestei descoperiri a fost Linus Pauling, el insusi laureat al premiului Nobel pentru chimie.

Zece ani mai tarziu, dupa numeroase confirmari experimentale, descoperirea lui Daniel Shechtman este acceptata oficial de comunitatea stiintifica.

In vara lui 2009, oamenii de stiinta au descoperit pentru prima oara o forma "naturala" a cvasi-cristalului intr-un rau din Rusia, un minereu compus din aluminiu, cupru si fier.

Aceste materiale prezinta o foarte mare duritate dar se pot sparge la fel de usor ca si sticla, fiind foarte puternic izolatoare pentru caldura si electricitate, ceea ce permite numeroase aplicatii industriale.

Otel care contine cvasi-cristale a fost deja utilizat pentru lamele de ras si pentru instrumentele dedicate chirurgiei ochiului.

 

Ancheta structurală a quasicrystals stabile de înaltă rezoluţie de microscopie electronica de transmisie in combinatie cu tehnici de microscopie electronica este angajat suplimentare pentru caracterizarea structurala a aliajelor quasicrystalline cum sunt formele icosahedral şi decagonal Al-Pd-Mn, precum şi decagonal Al-Co-Ni. Aceste investigaţii sunt în coroborare cu grupurile de cercetare Mai multe Mai ales cu Dr. R. Luck de la Institutul Max Planck pentru Cercetarea Metalelor în Stuttgart, Germania  şi S. Dr. Ritsch de la Institutul de Cercetare a Materialelor de Tohoku University, Sendai, Japonia.

rezumat tipic Modele de difracţie de electroni de variante diferite ale decagonal Al-observate în Ni-Co quasicrystale
Toate cele opt modele de  difractie, sunt prezentate la aceasi scara i: De-a lungul axei orizontale centrală, două pete mai puternice de difractie corespunde unei d-valoare de 0236 nm. Aceste două puncte sunt parte a inelului de zece reflecţii mai puternice cu aceasi d-valoare.

domul unei moschei din Iran

Robert Byron, Mosaic at Masjid-e-Jameh in Yazd, Iran

Aceasta noua clasa de materiale pasioneaza nu doar chimistii, dar si matematicienii, deoarece structura sa, in special distanta care separa atomii, este dominata de "numarul de aur", asa cum este cazul mozaicelor arabo-andaluze sau a altor forme estetice stravechi.Foarte interesant și deloc întâmplător este faptul că proporția acestora e dominată de numărul de aur, Phi.

 Floarea vietii ?????

 Daca luam un manual de istorie a lumii vom descoperi ca civilizatia egipteana si-a inceput existenta undeva prin anul 3150 i.Hr., odata cu unirea Egiptului de Sus si cel de Jos sub conducerea primului faraon, Narmer. Puteti pune acest fapt incontestabil langa simbolul din Abydos si sa enuntati urmatoarea intrebare: „Cine a facut asta?” si veti primi un raspuns dezamagitor. Si totusi, cum a ajuns acel simbol acolo?

Excavarile templului din Abydos au inceput in anii 1902 de catre doi egiptologi, Flinders Petrie si Margaret Murray. Situl a fost complet scos la lumina in 1926 de catre Henri Frankfort. Acestia au constatat cu uimire ca fundatia templului se afla cu 15 metri mai jos decat celelalte temple din zona. Dar si mai ciudata a fost concluzia imediata a arheologilor. Ei erau de parere ca pentru a construi acest templu egiptenii au sapat 15 metri si apoi au ridicat fundatia. Aceasta umila afirmatie a fost rectificata mai tarziu. O echipa de geologi a venit sa cerceteze locul si a constatat ca singurul motiv pentru care templul se afla la acea adancime este faptul ca de-a lungul timpului, in jurul zidurilor s-au depus sedimente.

Afirmatia a socat oarecum mediile stiintifice. Daca afirmatia geologilor este adevarata inseamna ca este imposibil ca acest templu sa fi fost construit in timpul dinastiei lui Seti I, adica acum aproximativ 4.500 de ani, asa cum este el clasat de istorici. Calculand durata de timp necesara depunerii a 15 metri de sedimente se ajunge la o curioasa cifra intre 9.000 si 12.000 de ani.

 Un articol destul de sarac dar pozele si sursele ....va pot trimite sa cautati mai multe

http://www.floweroflife.org/folindia.htm

http://www.rufon.org/forum/index.php?topic=3978.0

http://mcs.open.ac.uk/ugg2/quasi_intro1.shtml

http://www.solid.phys.ethz.ch/ott/staff/beeli/Structural_investigation.html

http://science.hotnews.ro

http://ro.wikipedia.org/wiki/Sec%C8%9Biunea_de_aur

O schita a turnului babel descoperita

Oamenii de ştiinţă au descoperit în premieră o schiţă a clădirii biblice care a dus la apariţia unei multitudini de limbi pe pământ.

O schiţă a Tunrnului Babel a fost găsită gravată într-o tabletă de piatră care datează de acum 2.500 de ani. Într-una dintre imagini apare regele Nabucodonosor al II-lea, care a condus Babilonul acum 2.500 de ani, alături de un zigurat gigantic, ridicat în cinstea zeului Marduk. Arheologii spun că această clădire asemănătoare unei piramide este de fapt faimosul Turn Babel, despre care se vorbeşte în Biblie, scrie dailymail.co.uk.

Potrivit Vechiului Testament, oamenii din regiunea mesopotamiană Shinar s-au apucat de construit un turn care să ajungă până în cer la Dumnezeu. Divinitatea a fost nemulţumită de aroganţa muritorilor, aşa că a hotărât să amestece limbile constructorilor, pentru a le zădărnici proiectul.

sursa : www.realitatea.net